Am cautat mult timp un desen care sa-mi semene. Evident, nu am gasit.
In aceasta seara, ACEST DESEN m-a gasit pe mine.
A meritat sa astept. E o senzatie tare ciudata, pentru ca privesc intr-o oglinda in timp. Realizez ca, undeva in lumea asta, mai exista o Eu, care a stat cuminte sa fie desenata si si-a muscat sistematic obrazul de la atata chin. Daca m-ar fi desenat cineva, vreodata, asa as fi aratat. Nici mai mult nici mai putin. Cu codite, "pentru ca asa trebuie sa poarte orice scolarita", cu elastice cu bilute verzi, precum Sailor Jupiter, cu ochi mari si nas de borcan, si mereu cu obrajii rosii(Astfel, eram mereu suspectata de vecine, fie ca am facut o prostie, fie ca am baut vin :)) ). Dar draguta. Nu stiu cine a realizat acest desen, dar pentru ca nu este creatia mea, nu il pot transforma in imaginea cu care sa fie asociata Maria cu Bucuria. Sunt fericita insa ca m-a gasit. Sper sa ma gaseasca si cealalta Maria candva.
PS. Bat pariu cu oricine, ca daca ne-am uita, am descoperi ca sosetele sunt lungi, numai ca sunt facute covrig si in tenisi e o ditai gaura. Si ca in buzunar are o guma de sters(albastra pentru stilou) din care mananca uneori pe ascuns.
Ca un contemporan pot zice ca semanati insa erai mult mai frumoasa, nu aveai niciodata teama in priviri si mancai acadele(pt tine bomboane pe bat!)
RăspundețiȘtergereacu sint putin gelos :)), lipici am mincat si eu da guma de sters nu... si acum imi pare rau ca cine ştie ce bunaciune am pierdut :)
RăspundețiȘtergereCind erai mică aveai raţe ?
He he, guma de sters stilou si pix este supeer!! :) Nu am avut rate acasa, dar m-am balacit o data cu unele in rau, acum multi ani, pe cand eram in vacanta cu bunicii si stupii langa un lan de floarea soarelui.
RăspundețiȘtergere